„Acolo unde se vrea, se poate” – Cum se digitalizează școlile vocaționale Studiu de caz: Școala de Arte „Sergiu Celibidache” din Roman

Vorbim despre digitalizare, despre condiții și despre alegeri care pot schimba cursul educației, însă ne place mai mult să punem în practică lucrurile în care credem.

„Muzica este forma noastră de expresie cea mai veche, mai veche decât graiul și arta”. (Yehudi Menuhin)

Iar pentru că noi credem în moșteniri, ne-am întors acolo unde ne sunt rădăcinile. Am ales o școală vocațională din orașul în care însuși dirijorul Sergiu Celibidache s-a născut (în casa vornicului Done din centrul municipiului Roman, cunoscută de localnici sub denumirea de „casa Celibidache”) și am stat de vorbă cu echipa Școlii de Arte „Sergiu Celibidache” din Roman condusă de Dna. Director Bîrzu Brîndușa Iulia pentru a înțelege cum are loc digitalizarea unei școli vocaționale și care sunt beneficiile acestui proces.

Înainte de toate, contextul...

Daniel Joseph Levitin este un psiholog cognitiv, neurolog, scriitor, muzician, producător de discuri american-canadiene, care a afirmat că „uneori, oamenii de știință cognitiviști fac analogia dintre creier și unitate centrală a unui calculator sau hardware, în vreme ce mintea este ca programele care rulează pe unitatea centrală, software-ul. Este important ca și educația

muzicală să ofere o deschidere maximă pentru care fiecare individ să ia ceea ce i se potrivește cel mai bine pentru a nu limita sfera în care poate evolua fiecare om”.

În urma cercetărilor efectuate se poate afirma că, în raport cu învățământul muzical occidental, educația muzicală românească este caracterizată de conservatorism (excesiv). Acest fapt se întâmplă din cauza reticenței pe care o manifestă unii dintre profesorii de artă în fața procesului de modernizare asistată. Rezultatele ultimelor cercetări în domeniile educației muzicale și tehnologiilor muzicale trebuie organizate și comunicate profesorilor, astfel încât și ei, la rândul lor, să fie ușor de înțeles de către elevi.

De ce EDUS într-o școală vocațională

„La Roman, acolo… e casa mea. Eu vreau să fac acolo o Academie…” - Sergiu Celibidache

Platforma EDUS deschide perspectivele către o nouă abordare a educației muzicale în sensul înzestrării profesorilor și a elevilor cu un instrument adecvat care face fată provocărilor lumii contemporane. Pentru o școală vocațională este impetuos necesar să îmbinăm armonios educația elevilor, colaborarea cu părinții și perfecționarea continuă a profesorilor, precum și organizarea internă a instituției.

Acest „arsenal” de abordare a învățământului contemporan este asigurat de Platforma EDUS care te provoacă să faci tranziția spre era virtuală și să excelezi în tot ceea ce-ți propui ca și cadru didactic pentru a aduce un plus valoare școlii în care lucrezi. Beneficiile sunt destul de atractive și promițătoare:

- control complet al cadrelor didactice asupra proceselor de lucru intern

- este asigurată transparența internă

- este eliminată birocrația, deoarece timpul cadrului didactic este foarte prețios

- este susținută interacțiunea școală – elevi – profesor - părinte, ceea ce duce la utilizarea catalogului online notelor și absențelor elevii se responsabilizează, iar rata de promovabilitate a examenelor, crește.

Aceste transformări ale cadrelor didactice și ale elevilor duc la evoluția calității actului educațional concomitent, atingând performanțe maxime.

„Acolo unde se vrea, se poate!”

Dincolo de sincopele întâlnite (greutăți), lipsa colaborării, decizii impuse peste noapte, multe unități de învățământ s-au adaptat cu succes noilor metode de învățământ online și au înțeles că este școala viitorului.

Din acest punct de vedere, am înțeles la rândul meu, că școala are nevoie de schimbare, de adaptare la meseriile viitorului, iar această schimbare trebuie să înceapă cu schimbarea mentalității profesorilor.

Pentru elevul înscris la o școală de artă, unde gradul de emoție și empatie este la cote înalte, e nevoie de multă creativitate, flexibilitate, inventivitate și adaptare.

Felix Tătaru, co-fondator Super Teach a afirmat că: „Menirea profesorului este aceea de a descoperi și dezvolta măreția din fiecare copil. Nimic mai mult!” Nu e despre materie, despre obsesiile din capul nostru, este de a-l vedea pe celălalt, care este scopul în creștere. Trebuie să vezi că acești copii au daruri diferite și să potențeze aceste daruri. Cred că online este un mijloc, nu un scop în sine.

Pentru elevul înscris la o școală de artă, unde gradul de emoție și empatie este la cote înalte, e nevoie de multă creativitate, flexibilitate, inventivitate și adaptare.

Interpretarea la un instrument sau realizarea unei picturi în mod tradițional, așa cum era învățământul clasic, pot fi transformate în activități mult mai atractive prin intermediul unor provocări practice prin înregistrarea unor activități, prin regândirea învățării cu multe interacțiuni: copil-cadru didactic, schimb de activități, toate simulate printr-o anumită joacă virtuală.

Ce putem constata pe parcurs?

- creativitate în adaptarea unității de predare în cazul trecerii școlii online

- ora de muzică nu înseamnă să cântăm tot timpul! Și nici audiții tot timpul! Putem aduce activități conexe care să îi țină pe copii în sfera muzicii.

- elevii să descopere ritmurile corporale și instrumentele folosite

- căutare de obiecte care pot fi folosite ca instrumente: hârtii care foșnesc, pungi, bețișoare ce pot fi lovite de masă

- confecționarea de obiecte: tobițe, maracas, castagnate.

- interpretarea muzicii: copiii audiază o melodie, apoi vorbesc despre ea (ce instrumente recunosc, tempoul, ce simt când o ascultă)

- interpretarea imaginilor care sugerează muzica. Îi încurajăm pe copii să formuleze propoziții, să se exprime, să facă apel la creativitate: „Ce titlu s-ar potrivi melodiei pe care o ascultă? Ce pas de dans ar fi potrivit?”

- mișcări sugerate de diferite stiluri de muzică: vals, cha-cha, tango, rap, etc.

Îmbunătățirile pe care le-a adus învățământul online

Ca o concluzie, s-a constat că în timpul predării la distanță, elevii au primit mai multe teme creative decât în școala normală. Activitățile creative nu au fost doar online: printre cele mai apreciate au fost cele digitale de tip „escape room” (folosirea logicii și a altor instrumente pentru a atinge o țintă).

De exemplu la „Arte vizuale”, elevii au fost puși să traseze conturul unei case din epoca Bronzului și să marcheze locul unde era vatra. Fotografiile realizate trebuiau trimise clasei și supuse spre dezbatere colectivă.

La muzică, spre exemplu, la pianul virtual, fiecare elev poate transforma o anumită piesă muzicală, creând anumite efecte, transmițând apoi colegilor efectul și mesajul pe care a vrut să-l obțină.

EDUS aduce plus valoare calității actului educațional. Aceasta nu poate fi realizată decât printr-o reală încredere și reciprocitate: profesor-elevi-părinți. În acest caz toți trebuie să ne învățăm să ne recunoaștem limitele, toți trebuie să ne motivăm unii pe alții și să ne mulțumim când e cazul , unii altora, toți trebuie să ne adaptăm și să ne „logăm” progresului. Avem o altă abordare didactică, o altă cale, care conduce către implicarea actorilor interesați direct (copii, profesor, părinte)în procesul de implicare și în activitățile diverse, antrenante pentru a nu lăsa elevii să devină privitori pasivi.

Creșterea performanței școlare, dar și dezvoltarea talentelor

Muzica este esențială pentru dezvoltarea ființei umane, iar educația muzicală trebuie începută din grădiniță și permanentizată în școală.

Fiind antrenați în toate aceste activități, va crește performanța școlară, va exista o facilitare în comunicarea cu părinții, pentru că aceștia sunt un real pilon de susținere și pentru cadru didactic, dar în special pentru copil.

Aproape 2/3 din elevii mai mari au apreciat că au avut mai multă influență asupra procesului de învățare în școala online și au avut mai multe libertăți în modul cum își organizau sarcinile de lucru.

Cei mai mulți dintre profesori și elevi au fost de acord că elevii au devenit mult mai independenți în timpul școlii online. Ei au descris experiența drept una care le-a întărit încrederea în sine, motivația, făcându-i să-și asume responsabilitatea pentru viitor și pentru rutina de lucru.

Implicarea părinților a crescut, de asemenea. Ei au căpătat mai multă informație despre modul cum învață copiii, posibilitatea de a discuta în cunoștință de cauză despre teme care să-i ajute pe cât posibil să obțină rezultate mai bune.

Marea majoritate a profesorilor consideră că în școala online s-a îmbunătățit relația lor cu părinții.

Cum spune încă vestitul multilingvist și doctor în sociologie, Nicolae Mareș: „Nu trebuie să fii muzician ca să înțelegi o sonată”. Iar în loc de concluzii cred că e valabilă afirmația marelui Ludvig van Beethoven: „Muzica este graiul sufletului. Ea stârnește în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde. Ea este mediatorul între viața spirituală și cea trupească…. Ea trebuie să fie scânteia ce aprinde focul în sufletul omenesc”. Iar acest foc înseamnă: curiozitate, creativitate, compoziție, inovație, adaptare și susținere.